Am imbracat cuvintu-n duiosie
L-am rasucit , l-am scormonit adinc
L-am asternut pe foaia de hirtie.
Am picurat pe foaie bucurie
Cind am vazut ce minunat e versul
Si am simtit in exprimarea mea
Iubirea ce-o trimite universul.
Ce ma inspira in poemul meu?
Orice in jur , cind vezi , e poezie
O floare , un copil , durerea
Iubirea dintre oameni pot descrie.
Pamintul poate fi descris in versuri
Chiar daca trece prin dureri si foc
Iubeste-l omule , e sfint pamintul
L-ai intinat , ti-ai batut joc.
Eu ma opresc aici cu scrisul
O sa revin destul de des
Sa va impartasesc din ginduri
Sa va ofer ce-am inteles.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu