miercuri, 2 martie 2011

SERENITATE



Cind m-am nascut era-ntuneric
La propriu si la figurat
Dar primavara-si instalase
Mantia-i blinda peste sat!

Si n-am plins ca orice copil
Doar am privit mirata-n sus
Si era fum si ginduri negre
Doamne unde am ajuns ?

Unde-s parintii mei divini
Cine-s ciudatii astia  oare
Pe ce tarim al suferintei
Sunt eu acum , de ce ma doare ?

Dar am zarit o raza alba
Mijea sfioasa prin fereastra
Mi-am amintit , m-am incarnat
Pe GAIA , planeta albastra.

Si am iubit-o mult pe GAIA
Cu trupul ei de pomi si  flori
Am plins , am ris , m-am intomnat
Am renascut de sarbatori.

Acum e haos , framintare
Furtuni in ape si in gind
Se scutura de intuneric
Planeta sacra , rind pe rind .

Si-apoi revine la iubire
Si se deschide spre zenit
Mai pleaca oamenii spre astre
Serenitate bun venit !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu